Jack

să ne întoarcem la zilele senine

la câmpiile drepte cu inimile-păpădii în afară

am trăit atâtea răsărituri fără să fim cu adevărat prezenți acolo

dacă îți ții ochii închiși înadins pentru a te obișnui cu întunericul și cu durerea

când îi deschizi vei crede că tu însuți 

ești un rubin luminos cu mii de fațete.

în sala de așteptare a spitalului

Mauvignier mă convinge (pagină după pagină) 

că literatura este locul sfânt 

de unde nu mai poți fi izgonit.

în apropiere discuția continuă

ați prins furtuna? întreabă bătrânul 

din ce parte de țară veniți? 

aș fi preferat să vin cu avionul dar fata mea aici lângă mine 

are o teamă îngrozitoare de înălțime

n-a zburat niciodată nu urcă vreun pod 

nu ne cazăm la niciun hotel cu mai mult de două etaje

nu seamănă cu mine eu am făcut skydiving în tinerețe

stiți ce înseamnă frica (F.E.A.R.)?

o mai întreabă bătrânul pe femeia din fața lui

„false evidence appearing real” răspunde femeia

pune-mă în fața oricărui pericol 

numai să nu fie într-un spațiu închis

Jack nu va rămâne prins acolo 

spune bătrânul vorbind despre el la persoana a treia

aveam mult păr în tinerețe aveam și în urmă 

cu șase luni spune Jack 

în timp ce o urmează pe asistenta care-l somase.

nu te plictisești! tatăl tău are atâtea 

să povestească spuse femeia

nu mă plictisesc niciodată. pe orice m-aș vinde 

pentru un grăunte de liniște

pulsul inimii să fie singura mișcare

să bată

să repete dreptul întâiului născut