târziu pe la ceasul amărăciunii
spunea un clasic și nu reușesc să-mi amintesc mai departe
norii s-au domolit
lumina mai rezistă puțin arcuindu-se blând peste case
în paharul alungit din mâinile mele
un cub de gheață se dă de câteva ori peste cap
apoi își arată sclipirea la suprafață
o cum se zbate
de parcă ar avea un viitor
firele de fum își urmează cărările însingurate
numai în visul tău existăm
și cu puțină șansă unul în altul
No comments:
Post a Comment