dacă noi nu

        Here is a poem to suffer in my place

        ~Branko Miljkovic 

flori nu am primit

tăietura ascuțită și definitivă 

a tulpinilor m-ar fi făcut să plâng amarnic

parfumul lor m-ar fi făcut nevăzută

și așa nu sunt o femeie înaltă

poate de aceea am rămas mai aproape 

de brușul acesta de lut

și-am văzut ce puțin ne desparte 

când ploua torențial 

apa din șanțuri îmi ajungea până la genunchi

cioburile mă răneau însă nu-mi era teamă

căutam restul bucăților de sticlă să le lipesc la loc

prin ele lumina să mai treacă 

ca prin vitralii. 

sunt oameni cu care mi-am împărțit 

viața fără să-i fi văzut 

s-ar fi putut ca ei să fi existat numai în cărți

continuam să-i visez 

să le desenez hărți. să le șterg lacrimile 

să le reamintesc că aici nu se moare 

aici scriem nu doar de la stânga la dreapta 

cât și de la dreapta la stânga 

aici îi cerem insistent lui Dumnezeu 

să ne învețe ce înseamnă "să vă iubiți unii pe alții"

noi cei mici? noi cei însingurați? 

noi cei plânși?

așa cum după ploaie se înseninează

după mirare gândul în rugăciune se-așază: 

dacă noi nu atunci cine oare?