nimeni nu te aude vreodată
lumea e plină de ochi de singură folosință
până și-n frunzele roase de insecte uriașe
pe lângă care treci
pierdut în visare.
în cartea din mâna ta e un ochi care vânează.
înghițit de mintea cuiva
scuipat afară la ultima pagină
descurcă-te, nefericitule,
plângi sau dansează.
