mulțumesc dar asta nu trebuia să se întâmple
mercury e rămasă la etajul nouă fără roți
poliția îi oprește îi percheziționează și-apoi îi lasă să plece
numai unul poartă un bilețel la buzunarul de la cămașă
în blogul tău preferat se mișcă pământul
se taie copacii ninge se aranjează rafturi
te așteptai
ca în absența ta să să nu se construiască nimic
să nu se mai sape fântâni
ceri o pauză așa: doamne o zi două
mi-ar ajunge dă-mi doamne o jumătate de fereastră
întredeschisă
de-acolo se vede soarele
și un cer în care celălalt cer nu doarme
nu te mai recunosc
tăcut cu ochii înspre noi
tăcut cu ochii înspre noi
ca un vulture rănit dintr-un documentar vechi
pisoiul bolnav toarce în sângele lui nou
se face una cu genunchii noștri
niciun poet nu moare ni se spune și-apoi ni se întinde
un castron cu colivă ornată frumos cu bomboane M&M
pe care ni le punem pe ochi
