și eu purtam
grija lunii, a minții mele, și-a scutecelor de unică folosință
mijeam ochii de
parcă lumea era prinsă într-un ecran
pe ceilalți îi
vedeam ca pe unul singur
nu mă grăbeam
să ridic mâna să opresc ceva din mers
să ajung
nicăieri
meniul zilei se
citea cu voce tare
ah, bune mai
erau cuvintele
și nu ne dureau
