mă
vezi când mă rupe tristețea de început de săptămână la birou
despre
care nu ai voie să vorbești
bineînțeles
că îți trebuie permisiune să nu uităm venim dintr-o țara mică
unde
totul devine literatură mare
sunt
o femeie puternică desenez
cu cretă lângă asfalt
cel mai mult mi-ar conveni să am un job
cu
responsabilitate minimă pentru un singur cuvânt
din
3 în 3 secunde ar trebui să spun:
următorul!
următorul!
apoi
să mă uit la fiecare om după ce trece de mine
să-l
judec după mers și să uit imediat că l-am judecat după mers
iar
pentru restul de 2 secunde rămase să mă gândesc la sfârșitul lumii
să
nu am niciodată mai mult timp
desigur
că și visele ar trebui să se alinieze
sfârșitul
lumii n-ar mai veni
toate
femeile micuțe de statură mi-ar mulțumi
poate
și câțiva bărbați înalți
care
totuși se vor preface
că
nu mă cunosc
