și
numai lui să-i rămâi dator
topești
pagina. îi îndoi cele patru colțuri
avionul
poate zbura
deasupra unui cer de cenușă
pacea-i
rotundă ca ligheanul cu flori al bunicii
ea
știe să frământe
așadar
frământă cum trebuie
și
iese
aluatul
se revarsă pe masă
în
toată încăperea
răpirea
din serai nu se mai vede
nici
fântâna din curte nici omizile verzi
uriașe
cu
milioanele lor de piciorușe fragile
inutile
nici
dârele lor lipicioase
din
coșmar în coșmar
nici
satul nici dealurile zăbraniului
nici
măcar cerul
ce
bine că nu se termină așa
bunica
revine împreună cu ea toto cutugno
primăvara
mirosul de plăcinte
și pofta de viață
(imagine: Rachel Ann Austin)
