Atunci

      

Plouă de săptămâni bune de luni amare

animalele mici abia mai respiră 

stelele au înnebunit demult de singurătate 

drumurile nu mai duc nicăieri 

de fapt nici nu mai arată ca drumuri

nu întâlnești un om în toată mulțimea de glasuri

nici mama nu mă mai recunoaște

cât îmi plăcea să o strig 

pe numele ei 

de mamă 

de durere 

în care m-a născut m-a înfășat 

și m-a legănat

de la cine am învățat murmurul surd al deznădejdii?

câte secolele au trecut 

în lâncezeala istoriei până la invenția roții

cum sufereau locuitorii sitului Göbekli Tepe 

în urmă cu 11.500 de ani?

visele ajung târziu

rămâi 

rămâi cu mine "să cădem din cer"

un cântec trist are puterea să fisureze

pereții luminii

să tulbure apele 

peștii putrezesc de la oase la solzi 

pe fundul oceanelor albe 

milenii după milenii megaliți colosali 

temple și jertfele lor inutile

un bolovan rostogolindu-și umbra 

doar pentru a o lua de la capăt

iubiri ce n-aveau să fie 

inimi care trebuiau să bată

noaptea care urma să înceapă

movement

apreciez eforturile oamenilor buni de-a rămâne indiferenți 

nu există o nebunie mai mare decât să te zbați 

între crustele aspre ale nopții și sângele zorilor

să-ți tii pleoapele nemișcate 

în timp ce în altă parte se scriu cărți cu titluri bizare 

(Trecutul lui Dumnezeu. Ia-ți rămas bun de la pace)

să urmărești avalanșa ploii mărunte 

cu ochii copilăriei când moartea era doar 

o gușă elastică de curcan îndopat cu forța

când mâinile bunicilor miroseau a suc de struguri 

miere și fân uscat

apele nu mai creșteau traversam Mureșul 

cu bacul din lemn de salcâm

serile de vară rămâneau nisipoase 

numai părul după pliculețele de șampon Larex strălucea

realitatea era firavă și lumea întreagă 

din mirare-n mirare se zidea

iat-o

iart-o

**

My prayer is mostly listening to God

~ Hugh Pendexter III

Dear God,

That's all.

Blue Monday

 

It turns out we are buried alive

in the chamber of someone's else's heart

~ Richard Jackson

nu mai aștepți răsăritul să-ți recompună liniile feței în 1624 Georges de La Tour (aflu dintr-un tratat despre puterea muzicii de Quignard) vindea lacrimile Sfântului Petru pentru 650 de franci pictura în ulei înfățisându-l pe apostol într-o perpetuă remușcare se află la muzeul de artă din Cleveland ti-ai dorit atât de mult să urci până la varf. ai urcat așa că îți promiți să nu mai încerci vreodată vântul un zeu orb își caută trecutul prin toate colțurile pământului stelele râd cu poftă în timp ce se îneacă în praful lor cenușiu de cealaltă parte a universului Persefona își împarte timpul între infern și paradis legenda spune că n-ar fi fost prea întristată de compromis fără mâini ucidem pentru hrană pentru un loc cu vedere la apă fără inimi umplem pământul de singurătate fără ochi înălțăm biserici cu turnuri semețe. scări în spirale. bem din cupa victoriei înainte de-a ajunge la capăt folosim întunericul ca pansament pentru rănile vechi noaptea aceasta mă imploră să o țin bine minte îi dau un nume de ruină sau mai simplu blue monday talisman nu mai contează. continuăm unii se îndreaptă spre paturile lor mute alții se trezesc în zorii regretelor. nu există o cale de mijloc ai închis computerul ai atins în treacăt cu degetele fotografia mamei în rama argintie ai așteptat cu răbdarea unui surfer sfârșitul furtunii Doamne în a cui voce ai prefera să-ți vorbesc? într-un alt anotimp ne-am vândut soarelui arhiputernic mâine voi povesti cu tata despre dinastia merovingienilor eu ma voi preface că-l ascult el va încerca să mă convingă că oamenii mărunți sunt destul de îndepărtați de adevărata frumusețe îmi va mai spune să nu cred tot ce aud soția meșterului nu e zidită în zid a adormit acolo. era prea obosită nu voi mai simți nevoia să asamblez cuvinte voi urmări o umbra. sunetele lăsate de sângele ei azurul e al mărilor și-al oceanelor

ziua de astăzi a niciunuia dintre noi