Wednesday, December 25, 2024
Friday, December 13, 2024
drumul spre casă
De-o vreme nicio știre despre cutremure
pământul se clatină ușor numai la suprafață
lumea – ce lucru teribil (spunea Cézanne)
orașele sclipesc în bălți și noroaie
rădăcinile viței de vie se înmulțesc în sălbăticie
răsare soarele fără martori credibili
închid ochii ca să-mi aduc aminte drumul spre casă
e-atâta pace în gândul acesta
pe care-l parcurg
într-o liniște programată
Printre dinți reminiscențele întunericului
în față unduiește strada micuță
o singură clădire cu ziduri înalte -
casa noastră
din când în când un coșmar o scufundă
nu iei partea lui Spinoza (nu râzi nu plângi nu urăști)
nici pe-a lui Şestov (nu țipi nu te revolți)
zilele de demult aproape uitate
rezistă
câteva note muzicale
în dreapta și-n stânga
inimi sângerânde în formă de oameni
Monday, December 9, 2024
Sunday, December 8, 2024
pământul ne recunoaște
I cannot tell if the day
is ending, or the world
~Anna Akhmatova
până și pe cei mai înstrăinați
ne recunoaște pământul
trăim o viață despre care nu știm
nimic
ramele ferestrelor au înghețat
număr în gând
banii din vis spunea mama
sunt cuvinte
doar că în ultimul timp și-au pierdut
din putere
unele chiar dispar din dicționare
(ca în visul lui Descartes
înainte de a-și scrie teza).
un roman premiat recent
primește de la mine o biată steluță:
cineva a furat luna și a mutat-o
pe altă orbită.
îți spuneam cât îmi e de teamă de viitor
de limba cobrei
și de stăpânirile întunericului
sfârșit de zi. cine-mai-știe în care an.
îmi înmoi inima în paharul cu whiskey
înțelegând că e greșit să-ți dorești
atâtea lucruri
soarele – împotriva omului de zăpadă
vocea ta din mătase
– o săgeată de lumină
care trece prin gheața ferestrei
și spintecă pământul
în două