Gluck

 

Spicul

m-am trezit cu aerul cofetăriei Spicul în nări

(aceea de lângă Mețianu)

nu știu vreo altă patiserie cu vitrinele 

aburinde de la cornurile proaspete la 5 dimineața

cineva a spus 

toate umbrele imită trupuri de femei

cineva a spus 

aș putea ghici ce știa Adam atunci când a dat nume mărului

cineva a mai spus (poate eu)

se poate trăi ca într-o ilustrată

păsările care ne-au însoțit ieri

cu trilul lor plin de speranță 

               despre ele cândva ne vom aduce aminte

soarele 

împingea cerul cu umărul peste deal 

aceasta-i ordinea firească:

mai întâi tu 

apoi țesătura visului (durabilă)

apoi ochii de lumină 

din gulerul călduros al toamnei

 

Cantique de Jean Racine, Faure

 

audio -Spotify

 

https://podcasters.spotify.com/pod/show/adela-rachi

vitralii

legenda spune că atunci când Platon dormea

copil fiind

pe buzele lui se așezau albinele

mai ieri părinții ne îndemnau să căutam fericirea

filosofii- să fim simpli

am mai fost sfătuiți să dansăm cu focul

toamna cine-a adus-o aici? 

va ține cât celelalte anotimpuri

ne va aduna din toate colțurile lumii

si ne va cere tributul

iar eu ce-mi voi aminti 

din acest început de octombrie? 

Calea Lactee face parte din supergalaxia Laniakea

care găzduiește peste o sută de mii 

de galaxii trilioane de sori

un tsunami se ridică peste oraș. monstrul

ne va nimici până la ultimul

mai ieri eram vii și frumoși

străzile străluceau 

dar nu de la mătasea lunii 

și nici de la perlele ascunse în stropii de ploaie

mai reținem păsările cu solzi 

degetele înmănușate  

clopotele

conurile din sticla

vitraliile

tristețea ca o plasmă otrăvitoare

problema oricărui vis (ca să-l parafrazez pe Max)

este că tu ești personajul principal

la 4 dimineața în coaja ei

singurătatea se strânge ca miezul unei nuci amare

you got this

 

dacă iți aduci genunchii la piept poziția fătului 

îți auzi celulele mici 

responsabile cu trecerea durerii în rezervă

există un loc pe pământ numit toamnă

sleepwalkers traversează străzi imaginare 

fără să vadă pe nimeni de partea cealaltă

undeva în fundal focurile ard norii 

adunați în grămezi

arterele toamnei nu mai răspund la nicio adiere

 adn-ul tău s-a logodit pentru totdeauna 

cu aroma unei absențe

fără să-ți fie teamă îți spui în șoaptă 

ceva ce numai tu ai putea înțelege 

poate că e pentru prima dată când prinzi curaj

încerci o salvare 

prelungești după-amiaza cu fragmente din vis  

you got this

iar dacă nu

îți mai rămân minutele

zilele nopțile

zilele