Monday, June 3, 2024

păianjeni furnici șerpi ori brotăcei


acolo e întotdeauna senin

aici câteva furnici în miniatură încearcă să escaladeze fotoliul din piele întoarsă  

să urmărești ceva atât de mic e mai bine decât "înfricoșătorul nimic" 

furnicile trăiesc în colonii 

există furnici lucrătoare furnici soldat și regina 

ea are aripi ea depune ouă ea are camera ei 

o furnică are șase picioare și un stomac împărțit în două 

o parte pentru ea una pentru mușuroi

tu crezi că ești viu fiindcă simți ceva acolo ceva totuși

înțelegi care e treaba cu gravitația 

cu compoziția aerului a sângelui cu facerea lumii 

sau cu umbrele girafelor care trăiesc în deșertul Kalahari

girafele pot cântări până la 900 de kg

comunică între ele cu ajutorul infrasunetelor 

la tinerețe trăiesc în grupuri de 20-30 la bătrânețe caută singurătatea

în 2024 au rămas 117 mii de girafe dintr-un million câte au fost numărate la începutul secolului trecut

nu mai înțelegi gesturile mele mărunte sau cum îmi atârn privirea de câte-un obiect 

când întâlnesc un om e o evidență că Dumnezeu a trăit printre noi 

mai vreau să aflu pe cine-ai iubit (dacă ții în mare secret pe cine iubești astăzi)

vreau să știu dacă mai ai părinți dacă visezi mult cu cărțile deschise pe noptieră 

lângă veioza care învinge întunericul

dacă preferi să vorbești despre mașina de făcut zei a lui Bergson

dacă te-ai atașat mai degrabă de bunicii materni 

la ce vârstă ai învățat să mergi pe bicicletă în copilărie preferai să omori 

păianjeni furnici șerpi ori brotăcei 




Sunday, June 2, 2024

dacă cineva crede în mine și eu cred în mine

  

neoanele pizzeriilor se joacă cu culorile întunericului

cumpăr rămân în continuare foarte utilă societății 

încă o dată veghez

încă o dată citesc 

sondaje despre cele mai ospitaliere țări din Europa


mai cred în după-amiezile calme 

umbroase 

în feldspatul apusului de soare


îmi iau puțin avânt mă înarmez 

cu argumente solide

inocența nu mi se mai potrivește de când s-a lățit 

cerul cu un cot mai sus de fruntea mea 

nu-mi folosesc copiii pentru a-mi justifica lirismul 

și nici pe tine

numai piatra lunii 

(să-mi alunge măcar câteva din coșmaruri)

 

vai cât de adorabili suntem 

căutând să înțelegem 

ceea ce nu e palpabil 

facem casă bună cu durerea 

animalul cu miliarde de dinți care rupe și sfârtecă 

rupe și sfârtecă 

și nu se mai satură


presimt că va începe să plouă 

așa că mă îndepărtez de lângă fereastră


cu sau fără furtuni 

zilele sunt piesele aceluiași gigantic puzzle 

la care lucrăm de mii de ani până târziu în noapte


intuim atât de puțin din ceea ce ne așteaptă