ore invizibile

șocul realitătii e mai devastator decât visul

doctorii mi-au amputat piciorul drept pentru a mă ține în viață

îmi pipăi piciorul. Doamne mai vino

printre noi pe pământ

niciodată nu m-am simțit mai protejată 

sub acoperișul de smoală al întunericului 

încerci să-mi fac (ceea ce cred eu ca ar putea fi) 

ordine pe culoarele minții

orele invizibile pe lângă care altădată treceai 

fără habar

încep să prindă contur 

faci un X mare în calendar 2023, 20 iulie. 

pământ arid 

                străzile opărite 

                sub soarele crud

un bărbat căruia nimeni nu i-ar putea ghici vârsta 

își strânge în brațe cei doi copii

care i-au mai rămas 

pe ceilalți trei i-a pierdut 

în timp ce se jucau

printre minele neexplodate de după război  

nimic de mâncare 

spune omul în fața camerei

nimic de băut 

(în afară de lacrimi ar vrea să adauge reporterul

în timp ce filmează un tată 

care își ține fața îngropată în mâini)

Milan Kundera. gone. today

 

cloudy others

 

a câta viață?

 

If only I could collapse like an old dress

~ Ingeborg Bachmann

aș putea descrie acum aerul dulceag de după ploaie

însă nu sunt decât o picătură 

din apa care hrănește pământul

aș putea reda suntele magice 

care însoțesc lumina 

însă muzica s-a oprit 

ceva îmi apasă umerii

(propun ca de azi înainte să nu-i mai spunem tristețe) 

în apropiere 

o macara ridică o altă macara mai mică

apoi îi dă drumul zgomotul 

fierului mișcă copacii din rădăcini

vecinii își mută mobila în casa lor 

nouă

a câta viață va începe de mâine?

stau foarte aproape de fereastră 

țin o carte în mâini

(a reușit să-mi citească gândurile)

voi mai rămâne aici 

pentru încă puțin

să ascult pașii mei timizi pe sub ușă 

                si bătăile inimii 

                cum se întrec cu secundele

Journey of life - Yom

 

years later

 

            What am I saying? I am saying love.                  

            And at the edge of love there we stand.

            ~ Clarice Lispector

răstorn globul muzical de zăpadă

las semne ca să mă pot întoarce 

vom râde? 

                vom sta împreună la masă?

i-am spus                ia aminte 

                                acesta este adevărul 

                                și va absorbi totul.

                                aceștia sunt ochii mei

                                două focuri de armă

aceasta este inima. 

mai mare decât ea însăși 

                        o umbră in cădere

                        de pe zidurile unui oraș 

                        străin

i-am spus

                aceasta este vocea mea

                roțile unui tren călătorind înspre nicăieri

în timp ce pământul se-nvârte

            în timp ce Orfeu 

            îmblânzește animalele sălbatice 

            cu sunetul lirei

nu harpa lui Apollo l-a învins pe Marsyas 

ci glasul lui 

acompaniind instrumentul