nu voi mai iubi niciodată îți spui
dictându-i sufletului tău să ia bine aminte
ochii îmbibați în smarald nu vor mai avea putere
să strălucească în noapte
ce amăgire
îți vine ca o mănușă. toată existența ta
într-un singur cuvânt
ești liberă să privești înapoi
nu ești decât o afacere neîncheiată.
o pată. un vis
te vei trezi dar va fi prea târziu
inima ta sălbăticită
va mai bate
trecând printre zgârie-norii Dallasului
de-a lungul râului Pecos la granița cu Mexic
în jurul lacurilor peruviene la mare
altitudine
unde aerul e mai greu decât cerul
ori la masa tăcerii.
daca te-aș pierde luna s-ar stinge
pământul s-ar împânzi cu insecte
uriașe
tatuate cu litere mari pe aripi:
think positive or you will die soon
parcurile și clădirile ar rămâne ocupate
de oameni cu frunțile exagerat de triste
din pământ se vor auzi
gemetele cartofilor încolțind
pietrele se vor desprinde din munți
și vor înnăbuși râurile
daca te-aș pierde lumea așa cum o știm
s-ar nărui
și toate poemele ca acesta ar fi moarte
din prima lor zi
