ultimul chip

cine vine aici vrea să afle ceva despre mine

n-ar fi cu mult mai ușor să întrebe de tine?

nici îngerul păzitor nu-ți poate transcrie gândurile

ce-ai să faci cu toate darurile primite la naștere

cu imaginile rămase în mintea ta încă din copilărie

vei vedea în curând cum toamna își macină

frunzele

vei vedea câte un poet singur

cumpărându-și o altă viață în paharul cu whiskey

straturile sufletului tău prinse într-un singur suspin

te pregătești zi de zi

în taină

să visezi pentru ultima oară

un punct negru cât tot universul

să îngâni o singură voce

să închizi ochii

o ușă să se deschidă

ultimul chip

pe chipul tău să rămână

ceva de neînțeles

 

aici copacii dau puțină culoare cerului

palid

și vocile iau cu asalt strada

astăzi am încercat (a câta oară) să mă îndepărtez

am rescris nota de rămas bun

și cu ea dragostea ca o siluetă văzută

de departe

cuvântul ăsta ars până la rădăcină

până dincolo de durere

whispers -

where are they and why so little happiness

ce e viu cât suntem treji 

ce e mort cât suntem vii

ce sunt ochii fără lacrimi

ce aprinde inima ta ce o stinge

ce e moartea atunci când o rostim

cu cineva în gând

cum să te mișc

fără cuvintele astea

cum să-ți ard buzele cu ele

cum să-ți ating fruntea acoperită de

noapte

unde să ne ascundem

teatrul e pentru prea multe voci

cartea - pentru ochiul curios și deștept

eu - pentru neiubirea ta de dincolo de moarte

și Dumnezeu cum ne-a putut lăsa atât de singuri

și putregaiul din fruct

și apa asta care

singură

cântă

ceva atât de neînțeles

ochi

nimeni nu te aude vreodată 

lumea e plină de ochi de singură folosință 

până și-n frunzele roase de insecte uriașe

pe lângă care treci 

pierdut în visare. 

în cartea din mâna ta e un ochi care vânează. 

înghițit de mintea cuiva 

scuipat afară la ultima pagină 

descurcă-te, nefericitule, 

plângi sau dansează.