we could have had a conversation
from one end of the world
to the other.
like prisoners talking about the life outside.
puteam pune acolo sus, în locul soarelui, bețișoare galbene.
oricum, soarele e cel care aduce tristețea, nu norul.
un cerc gol și fierbinte numai bun de privit, ca o femeie frumoasă
ca un tablou reușit
și atât.
închide ochiul și-ai să înțelegi cât de bătută e suprafața apei
mâini zdrențuite. păr decolorat.
ce folos de poemul ăsta ori altele, după aceea.
"după" un cuvânt dizgrațios
o lacrimă care se întoarce în ochi
ca un cancer
să-l devoreze.
lasă, oamenii au nevoie de cuvinte tari, de suferință,
de soarele ăsta ucigător, de neputințe
de zerouri
cât mai multe zerouri
într-o matematică exactă
a cadavrelor
a zilelor în istorie.
părăsiți la jumătate de drum.
mergem mai departe
ca ființe lucide
târându-ne, pentru numele lui Dumnezeu
din praful Tău suntem
Wednesday, July 31, 2019
Tuesday, July 30, 2019
~
plouă de parcă cerul s-ar apăra de noi
"safety first" ne învață ăștia pe-aici
termitele
mănâncă lemnul casei din interior.
jumătate de an la mine
jumătate la tine.
lasă-l pe Nietzsche
poate fi activat oricând
învârtind cu cheița mecanică în jucăria de sticlă
un sfânt, la îndemâna oricui.
"safety first" ne învață ăștia pe-aici
termitele
mănâncă lemnul casei din interior.
ah, soarele!
o să-l creștem ca după despărțire jumătate de an la mine
jumătate la tine.
lasă-l pe Nietzsche
poate fi activat oricând
învârtind cu cheița mecanică în jucăria de sticlă
un sfânt, la îndemâna oricui.
continue watching.
accesează instagram facebook twitter
spitalele virtuale
unde toți pacienții sunt medici și se tratează între ei.
(dramatic music playing in the backround)
ușile astea dau, fără greș, spre același interior
sec
burning slow
accesează instagram facebook twitter
spitalele virtuale
unde toți pacienții sunt medici și se tratează între ei.
(dramatic music playing in the backround)
ușile astea dau, fără greș, spre același interior
sec
burning slow
Tuesday, July 23, 2019
Sunday, July 21, 2019
Neruda, The Well
At times you sink, you fall
into your hole of silence,
into your abyss of proud anger,
and you can scarcely
return, still bearing remnants
of what you found
in the depth of your existence.
My love, what do you find
in your closed well?
Seaweed, swamps, rocks?
What do you see with blind eyes,
bitter and wounded?
Darling, you will not find
in the well into which you fall
what I keep for you on the heights:
a bouquet of dewy jasmines,
a kiss deeper than your abyss.
Do not fear me, do not fall
into your rancor again.
Shake off my word that came to wound you
and let it fly through the open window.
It will return to wound me
without your guiding it
since it was laden with a harsh instant
and that instant will be disarmed in my breast
Smile at me radiant
if my mouth wounds you.
I am not a gentle shepherd
like the ones in fairy tales,
but a good woodsman who shares with you
earth, wind, and mountain thorns.
Love me, you, smile at me,
help me to be good.
Do not wound yourself in me, for it will be useless,
do not wound me because you wound yourself.
into your hole of silence,
into your abyss of proud anger,
and you can scarcely
return, still bearing remnants
of what you found
in the depth of your existence.
My love, what do you find
in your closed well?
Seaweed, swamps, rocks?
What do you see with blind eyes,
bitter and wounded?
Darling, you will not find
in the well into which you fall
what I keep for you on the heights:
a bouquet of dewy jasmines,
a kiss deeper than your abyss.
Do not fear me, do not fall
into your rancor again.
Shake off my word that came to wound you
and let it fly through the open window.
It will return to wound me
without your guiding it
since it was laden with a harsh instant
and that instant will be disarmed in my breast
Smile at me radiant
if my mouth wounds you.
I am not a gentle shepherd
like the ones in fairy tales,
but a good woodsman who shares with you
earth, wind, and mountain thorns.
Love me, you, smile at me,
help me to be good.
Do not wound yourself in me, for it will be useless,
do not wound me because you wound yourself.
Wednesday, July 10, 2019
o cană cu apă
o altă zi. habar nu ai unde-ai rămas
să împarți timpul în două
înainte
și
niciodată.
o carte închisă alături. niciun indiciu
paragraf/ pagină/ paragraf.
să împarți timpul în două
înainte
și
niciodată.
o carte închisă alături. niciun indiciu
paragraf/ pagină/ paragraf.
a început o furtună.
unde? cerneală îmbibată în haine. ale cui?
continuă cuprins de acel ceva
fără margine. în casa de peste drum
o umbră se așează la masă
cere un cuțit
și o cană cu apă.
ce-mi doresc eu
nu se împarte.tic-tacurile puteau să mă apere
Saturday, July 6, 2019
iată-mă
de ce îmi ia atât de mult
să fac cele mai simple lucruri
spun iată-mă
ceea ce în mintea mea a însemnat
întotdeauna
"iartă-mă"
cu toate că știu dinainte-
nimeni nu o face.
îmi întorc buzunarele pe dos
nimic
unde ieri pusesem totul.
vorbesc cu mine însămi
de parcă aș lua notițe
ca sa le pot șterge imediat.
stau picior peste picior lângă Penelopa
fără să-mi pese ce țese ea acolo
încercând să-i ghicesc viitorul.
"va mai broda vreodată după aceea?"
închizi ușa în urma ta.
ajungi în stradă
îți comanzi un covrig.
street food
mi s-a părut
dintotdeauna
lucrul cel mai aproape de Dumnezeu.
să fac cele mai simple lucruri
spun iată-mă
ceea ce în mintea mea a însemnat
întotdeauna
"iartă-mă"
cu toate că știu dinainte-
nimeni nu o face.
îmi întorc buzunarele pe dos
nimic
unde ieri pusesem totul.
vorbesc cu mine însămi
de parcă aș lua notițe
ca sa le pot șterge imediat.
stau picior peste picior lângă Penelopa
fără să-mi pese ce țese ea acolo
încercând să-i ghicesc viitorul.
"va mai broda vreodată după aceea?"
închizi ușa în urma ta.
ajungi în stradă
îți comanzi un covrig.
street food
mi s-a părut
dintotdeauna
lucrul cel mai aproape de Dumnezeu.
Subscribe to:
Posts (Atom)