Happy New Year!! La multi ani!!

Sa ne fie un pic mai bun, asta care vine!!

https://archive.org/details/AdelaRachi.LuminaAltorOrase.mp3

https://archive.org/details/AdelaRachi.LuminaAltorOrase.mp3

coral

ne ascundem de ploaie
într-o sală ticsită cu reviste și cărți
individul din fața mea poartă un papion decolorat
cu laptopul pe genunchi scrie
apoi zâmbește cuiva prezent în ecran
lângă el un alt individ citește o carte voluminoasă fără titlu ori nume
o asistentă medicală soarbe din când în când
dintr-o cafea starbucks
cu privirea pierdută în colțuri de pereți
de printre rafturi apare o fată
împinge un cărucior plin de cărți
pe pielea ei tatuată se deschide o pădure. păsări mari își întind ghearele pe gâtul ei
un șarpe coral șerpuiește printre picioarele omului cu papion
și-și îndreaptă ochii acoperiți de solzi
înspre noi
niciodată n-au greșit ținta

poezia

the infant is crying for his mom
his crying-
the story of an abandonment

poezia nu îți caută nervii
nu-ți pretinde toate orele nopții
nici umbrele
nici tăcerea
în armura ei fixă
o doare undeva de suferința ta
din care ți-ai făcut față de perină
de tristețea ta
de inteligența ta sclipitoare
poezia e infantul care plânge cu lacrimi după mama lui

limbajul îți vrea sângele
până la ultima picătură
nu șanțurile în care ai borât
nu podelele pe care ți-ai desenat cu limba sfârșitul
nu curvele nu ploaia nu întunericul
nu renunțarea

nu eșecul.

critica voastră means nothing to me
nothing.
I'll never be one of yours.
never.

https://jacket2.org/commentary/alejandra-pizarnik-uncollected-poems-1962%E2%80%931972?fbclid=IwAR0s8RPvO5IDwbtkIkSl-3OfCQcoqtwUb5qYtND0NnD_-6D3JAOoMpYbsG4

https://jacket2.org/commentary/alejandra-pizarnik-uncollected-poems-1962%E2%80%931972?fbclid=IwAR0s8RPvO5IDwbtkIkSl-3OfCQcoqtwUb5qYtND0NnD_-6D3JAOoMpYbsG4

*

we are not helpless as little children but later
when we face love
the leftovers from your table would feed me
for the remaining of my days

*

nu te grăbi.dacă ți-ai găsit vocea lăuntrică 

înseamnă că iubirea e pe-aproape 
ai venit din întuneric și te îndrepți înspre el  
tot ce se scrie a fost deja imaginat de altcineva
visele trebuiau să rămână unice 
atașate de oasele tale
nu-ți mai aparțin. cineva ți le ia și le pune deoparte 
extracții fără durere
ca niște inele din chihlimbar 

luate seara de pe degete
faci semne micuțe în formă de litere 
pentru tine ziua crește în timp ce pășești
întinde-te aici și așteaptă-ți trecutul 
în cenușa lui nu caută nimeni


  

nu

inima nu e flexibilă

e o casă într-un vârf de munte
izvorul nu e departe
ferestrele luminează în și din afară
privește-o cum arde

plâng toate diminețile  care vor veni. soarele arzător.
umerii singuri
plâng pământul pe care a fost ridicată odată
casa aceasta
plâng apa 
care va spăla alte trupuri 
plâng brațele tale triste
înălțările 
coborârile repetițiile
mesele grele de coate întinse

clopotele  care nu se mai mișcă
plâng toate vocile înecate de plânset.
numai ochii tăi și păsările
mai sfințesc cerul 
cercetătorii ne asigură că avem nevoie
de nouăzeci de bilioane de ani 
să ajungem până în cealaltă parte a universului
iar asta doar dacă am călători  printre stele
e vremea noastra de-acum 
și-a nopților negre

*

ecoul absenței 

dintr-un piept 

în altul 

și rânjetul batjocoritor de după

al întunericului

mai e puțin

mai e puțin
până când sufletele noastre vor arde
mai trași la față mai înstrăinați unii de alții
copiii ascunși în căsuțele păpușilor și-a ursuleților de pluș
vor umple străzile
condamnații își vor lăsa scaunele electrice
și vor cânta într-o limbă moartă
oh ubi coepimus 
mai e puțin până când norii din vis 

își vor întinde mâinile și ne vor îmbrățișa
ca pe niște păsări abandonate
ziua de mâine e deja aici 
un pic plânsă 

un pic trasă la față

pentru zilele când

îți vei trece degetele
peste pojghița rece de pe geamuri
ți se va face dor
de aroma aceea blestemată
a dulceții de gutui
dintr-un borcan spart între dinți