cimitirul poemelor

 

  

dacă privești atent 

bulevardele și autostrăzile în mișcare

nu mai înțelegi de unde a început totul 

faci un semn 

în locul în care ai stat și-ai privit 

te îndepărtezi

aerul lovește cu putere într-un piept sănătos

lăsându-i urme adânci  

un câmp brăzdat de-a latul

un singur anotimp

 

nu-ți fie teamă

va rămâne locul acela

în care ai stat și-ai privit 

pe mâine

de ce-am fost lăsați aici liberi 
sub soarele harnic ca un lucrător din clasa de mijloc 
ni se pregătește a doua zi 
a treia zi 
mereu următoarea
all work and no play
în Mumbay 

oamenii poartă măști chirurgicale pe gură 
să nu înghită insecte atunci când respiră
cine le hrănește insectele?
în mijlocul lumii ești 
adormit ca ciobanul Endymion 

într-o peșteră din Mt. Latmus după sărutul Selenei 
în mijlocul lumii ții fereastra închisă 
vrei să-ți duci mâna la frunte 
lași asta pe mâine

doamna și domnul Richardson

ce bucurie să vă revăd doamnă ce bucurie

mințea cu nerușinare coafeza 
zâmbindu-i fals doamnei Richardson 
așadar cine doriți să fiți astăzi?
doamna Richardson iese de la salon
și se îndreaptă spre firma de avocatură
secretarul o sună a treia oară în dimineața asta
doamnă sora dumneavaostra a sunat de nenumărate ori  
este vorba despre soțul dumneavoastră
spune-i să aștepte acum avem de lucru
dar doamnă e vorba de o chestiune foarte urgentă 
bine fă-mi legătura
vorbește scurt cu sora ei apoi îi cheamă pe toți 
în ședința obișnuită de fiecare început de lună 
după ce stenografa și ultimii avocați au părăsit sala de conferințe
doamna Richardson își așează ochelarii pe un teanc de hârtii
și-i spune secretarului: 
pe lângă toate astea domnul Richardson 
chiar astăzi a găsit de cuviință să moară