omul cu patru inimi

omul cu patru inimi
își sprijină cotul pe geam
în locul ăsta vor ieși
panseluțe
în locul ăsta va înflori
un măr
în locul ăsta va exploda o grenadă
femeile viețuiesc printre alge
bărbații domesticesc căluții de mare
din când în când un alt tren toacă mărunt
liniștea
conductorul își oferă singur
dreptul la cuvânt
se ridică
în ultimul vagon
omul cu patru inimi a ațipit
am ajuns
am ajuns?

lejer

anul acesta a început cu o iarnă nehotărâtă

dar uite cum răsare lumina uite cum se lasă întunericul 
la ce ne trebuie textul acesta când poți trece
lejer
printre oameni 
îi poți auzi șușotind în spatele tău
sunând la 888
118 și alte destinații inexistente 
după care la fel de nemulțumiți ca înainte 
își vor vedea mai departe de ale lor de parcă
nici n-ai fi fost
fluturând aceleași șervețele colorate călcându-le apoi în picioare
numai Tu te ții foarte departe de toate acestea 
& foarte ocupat cu arhitecturile cosmice 
cu vărsatul de apă dintr-o planetă în alta
așa cum vărsăm noi sucul de portocale 
dintr-un pahar mai mare
în altele mici să ajungă  
copiilor care stau cu gurițele deschise  
foarte atenți
la muzica lichidelor în cădere 
dacă Ți-ai face puțin timp
am putea sta aici împreună   
ne-am lipi tâmplele de ferestre și-am descifra
sunetele secrete
ale bulelor de aer prinse în sticlă
am învăța să coasem o tăcere de alta  
și-am tresări din când în când 
la zgomotul neonului învechit 

mai sunt și supraveghetorii

new york is not the wild west
irish music is playing here
tu cauți un trup moale și cald
eu trec printr-o iarnă și-mi iau de la ea
perechi de țurțuri strălucitori pentru urechi
fulgi mari pentru degete & o pudră de nea
we used to be best friends
de ce nu ne-am plimbat de mână
prin mai multe parcuri verzi să putem vorbi acum despre soare
nu-i nimic și pericolul ăsta va trece
vom adormi goi și aproape înghețați
până când într-o zi în dreptul nostru se va opri
trenul acela și moartea va coborî
pe scărița ei încrustată în lemn
ne va privi cu mirare cum ne zbatem & implorăm
de parcă n-ar mai fi văzut oameni
bine. puteți lua cu voi primul gând care vă vine în minte 
& câte o singură amintire 
nu. cuvinte nu mai putem primi 
trenul ăsta e supraîncărcat
și mai sunt și supraveghetorii 

lunch time

râsul prietenului lui mă scotea din sărite
mi-a trecut brusc pofta de spaghetele din farfurie
de salata verde
de cele două mandarine roșiatice
detaliile sunt mai enervante decât o masă de prânz delicioasă 
servită cu tacâmuri din plastic
în fața ta stă celălalt
un om trist o mărturisește chiar el 
la ce-ar ajuta să-i mai pui 
întrebări
he simply cannot let go of his past
intră într-o încăpere
cu zeci de mese goale 
îl vezi cum nu se poate hotărî
la care din ele 
să nu se așeze

tic-tac

citeam un poem un ceasornicar pune o rotiță  
exact acolo unde trebuie
un ceas mecanic poate avea până la trei mii cinci sute de defecte
în urmă cu zece zile cercetătorii universității lancaster au descoperit 
din întâmplare 
un tratament pentru alzheimerul provocat șoarecilor  
m-am grăbit să-mi pun inelele pe degete 
să ies în soare 
tic-tacul trece prin burta peretelui 
mă urmează

cineva deja știe

la miezul nopții am mâncat o felie de doboș
mâinile mi s-au făcut albastre 
venele camuflate răspundeau numai la gesturi 
sincronizate 
închideam pumnii 
îi deschideam
în semn de fidelitate față 
de filmul acela color din copilărie 
totul o să fie bine 
îmi spuneam 
din ziarul de pe noptieră  ies două 
peisaje de primăvară & doi hoți 
cărându-și în spate copacii cu scorbura neagră  
it happened again zice unul 
am să mă las de furat mâinile mele sunt făcute pentru 
cioplit lumânări   
am să las copacul ăsta aici 
în mijlocul intersecției și-am să fug 
totul o să fie bine 
își spunea 
mi se pregătește ceva 
și cineva deja știe