marco polo

nu mai vine s-a luat cu niște treburi pe alte continente
păcat fiindcă numai el mai știa câte ceva
despre copilăria noastră în comunism
iar pe lângă răspunsuri ne-ar fi putut oferi niște povești uluitoare
nici nu mă mir că toată lumea se întreabă în dimineața asta
ce-l ține atâta pe drum
între timp ne-am pus numele
pe lungi liste de așteptare
urmărim mișcarea apelor muncim greu
să ne întreținem pământul 
stepele de cristal 
paradisul

atunci

atunci am cumpărat o sculptură 

mică din lemn
atunci am stins lumina în cameră
și-am ascultat exploziile
capetele hydrei nu se mai opreau 
din crescut
a doua zi nu ne mai recunoșteam faptele 
nici mersul 
pe partea cu soare 
pe partea cu sânge

mai târziu

mai târziu parcurile vor rămâne pustii
copiii își vor duce bunicii în brațe le vor cânta
balade să-i adoarmă
din împrejurimi ne invadează o aromă de castane coapte
norii se fugăresc
printre degetele mele dinadins
înainte înapoi
până creierul mi se face șerbet
s-a pornit furtuna
n-am plecat
doi neonaziști au sărit gardul
să se-ascundă în grădina zoologică
așteptăm cuminți să vedem ce va urma
un vânt smulge băncile din rădăcinile lor
imediat vine unul mai mare
să-l înlocuiască pe primul
rezistăm fricii
până la marginea versului
"că de voi și umbla în mijlocul morții nu mă voi teme
că Tu cu mine ești"

union pacific

 

traca traca traca traca traca tracartracatracatraca

se îngână șinele sub vagoanele îmbrăcate în graffiti
tăcem
copiii numără până la două sute
spre dezamăgirea lor noi ne oprim pe la patruzeci
pe mine mă preocupă lipsa din magazine a sugativei și a pufuleților din porumb
pe tine marca mașinilor așezate ca niște cutii de chibrituri
în drum spre canada
și ochelarii pentru eclipsa de săptămâna viitoare
cum de unde am știut?
lucrurile astea sunt neprețuite la ora 3 dimineața
când ții cu tot dinadinsul să le dai afară din poemul tău
și ele traca traca traca traca traca tracartracatracatraca
însoțesc întunericul
până se duce
unde se duce

The lucky fish

Astăzi câțiva dintre colegii mei, care de obicei nu vorbesc, s-au dus să ia prânzul împreună cu alți câțiva colegi de-ai mei care, de obicei, vorbesc. Restaurantul unde au servit cu toții preparate din pește se numește "The lucky fish".

eu și panourile de evacuare

eu și panourile de evacuare pentru caz de urgență 
agățate pe pereții unui hol interminabil  
nu jucăm în aceeași piesă
degeaba îmi tot arată 
în fiecare dimineață
niște săgeți mari roșii 
alături de niște semne negre
“you are here”
and here
and here
cu un măr în mână caut o fereastră 
după prima mușcătură
las sucul să mi se prelingă în voie 
printre degete

nu facem

nu facem decât să ne derutăm unii pe alții

deruta de dimineață deruta de seară deruta de noapte

lăsăm să ne cadă din brațe firmiturile de la cornurile din făină albă

vorbim în continuare despre moarte 

șoriceii ne trec peste pantofii de lac  

de teamă ne urcăm pe birouri  

hei cezarule aruncă-mi și mie o coca-cola “taste-the-feeling”  

tu ești bogat ca pentru oamenii mari nu ca pentru copii

dacă nu creștem iubirea asta cu siguranță are să moară

iar dacă ai avea ceva de spus

iar dacă ai avea ceva de spus

nu te-ai sinchisi să pui data titlul și o eventuală pagină într-un document word

dintr-un eventual volum care cu siguranță nici nu s-ar vinde

atâția poeți atâția poeți să-i “mâncăm la micul dejun”  

ai spune simplu ca bună ziua

n-am scris nimic timp de 40 de ani

e toamnă. fără umbre fără voci fără vise

sunt foarte atentă la calmul europenilor lui seurat 

peste care s-a lăsat noaptea într-un muzeu

ca din răzbunare 

link permanent :) multumiri !

http://inimadejavra.falezedepiatra.net/archives/16772