Esperanza

 

Media vitae in morte sumus

Încă o zi ca oricare îți spui

te vei ocupa de ea 

fiindcă nu-i prima dată când simți 

cum îți cresc aripi nevăzute în aerul tapetat în tandrețe

curând porțile nopții se vor deschide larg

cu gurile pline de cenușă ne ridicăm  împotriva agoniei și-a absenței curajului 

strigătul e strigăt pentru a fi auzit

setea pentru a fi potolită

Dumnezeu ți-a dat și nu-ți va lua

nu e un zeu cămătar

inima o nadă. nu e destul să te menții la suprafață 

ca scoarța unei răni vechi

o glazură de sânge îngroșat 

o lumânare aproape stinsă  

în ceață