Încă o zi ca oricare îți spui
te vei ocupa de ea
fiindcă nu-i prima dată când simți
cum îți cresc aripi nevăzute în aerul tapetat în tandrețe
curând porțile nopții se vor deschide larg
cu gurile pline de cenușă ne ridicăm împotriva agoniei și-a absenței curajului
strigătul e strigăt pentru a fi auzit
setea pentru a fi potolită
Dumnezeu ți-a dat și nu-ți va lua
nu e un cămătar
inima o nadă. nu e destul să te menții la suprafață
ca scoarța unei răni vechi
o glazură de sânge îngroșat
o lumânare aproape stinsă
în ceață
