Caro diario

 

aș fi vrut să-ți spun

întunericul nu e doar în ceașca mea de cafea 

(aș fi vrut să-ți spun) 

dar n-am vrut să te îngrijorezi 

                că iarăși alerg seara târziu 

                fără să fiu atentă la drum 

                la mașinile care trec 

în viteză cu farurile închise

nimic nu se pierde 

secundele se mișcă în ritmul lor

ochii tăi în locul ochilor mei pentru totdeauna 

cât de frumos e cerul 

presărat cu luminițe argintii 

și-aș mai fi vrut să-ți spun 

ce mă înspăimântă cel mai mult

                    o neiubire amestecată cu alta

                    o noapte urmată numai de noapte

dunele nesfârșite ale deșerturilor

    despărțirile

            capcanele deghizate în tăceri

                    chipurile fără expresie 

                            cimitirele fără cruci