nemișcare

 Motto: 

"Nimeni
nu se gândește la nimeni"
(Gh. Pituț)

fotografia unui rinocer mort
băiatul acela luat captiv în Belarus
și tu părăsindu-mă încet
ar putea fi cele mai triste lucruri din lume

în nemișcare
nici înăuntru nici înafară
sufletele noastre ca niste dulăpioare fără mânere

nimic nu te poate învăța mai mult despre
tine însuți
despre celălalt ori despre praful din nori 
decât inima ta

ascult-o dar nu cum ai asculta o piatră spălată de apa mării
ascult-o când ultimul strop de lumină
se scurge în alt cer

crede în ea ca în primul tău născut
ca într-un misterios sunet
ajuns până la tine
de la capătul căii lactee

și ea iți va răspunde cu blândețea unui pustnic
neînfricoșat
la întâlnirea cu animalul flămând din pădure

las-o să cânte las-o să plângă să-ți țină părinții vii
să calce pe apă

fă-o câine de pază vârf de creion oracol
vânzătoare de taine un covrig delicios pe ață o harpă

las-o să eșueze acolo unde ar fi putut învinge
las-o să-și îndoaie umbra pe pereții cu var
să facă piruete ca la un sfârșit de short story plin de suspans

nu-i mai da nicio șansă
las-o singură să reînvețe limbajul uitat
al tinerilor din fața ta
care se țin tandru de mână

las-o să se rătăcească
și să te piardă

las-o să fie convinsă că nu ți-a spus încă totul

și las-o să se întrebe
cui îi va fi dedicată poezia aceasta născută din aburii somnului