nu mai putem potrivi cioburile în sticlă
facem câțiva pași înapoi
decorăm pereții peșterilor
suntem cuvinte așadar suntem liberi
înșirăm mărgele colorate pe ață
ca mirii
inimă în inimă într-o taină
aprindem candele
se întrevăd spicele întunericului
pe luciul lacului – un catran viu
Doamne
ia-mi mâna în mâna Ta
cum făcea mama în primii mei ani de
școală
rupea paginile greșite
din caietul cu spirale
scriam totul de la început
împreună
No comments:
Post a Comment