nu mai putem potrivi cioburile în
sticlă
facem câțiva pași în spate
decorăm pereții peșterilor
suntem cuvinte așadar suntem
liberi
înșirăm mărgele pe ață
ca mirii inimă în inimă trăim într-o
taină
aprindem candele se întrevăd și spicurile
întunericului
și luciul lacului un catran viu
Doamne ia-mi mâna în mana Ta
cum făcea mama în primii mei ani de
școală
rupea paginile greșite din caietul cu spirale
scriam totul de la început
împreună
No comments:
Post a Comment