nu mai putem potrivi cioburile în sticlă
facem câțiva pași înapoi
decorăm pereții peșterilor
suntem cuvinte așadar suntem liberi
înșirăm mărgele colorate pe ață
ca mirii inimă în inimă într-o taină
aprindem candele
se întrevăd spicele împetite ale întunericului
pe luciul lacului – un catran viu
ia-mi mâna în mâna ta Doamne
cum făcea mama
în primii mei ani de școală
rupea paginile greșite
din caietul cu spirale
scriam totul
de la început
împreună
No comments:
Post a Comment