Place of the Gods

 

living by a thread

 

nu mai putem potrivi cioburile în sticlă

facem pași înapoi decorăm pereții peșterilor

suntem cuvinte așadar suntem liberi

înșirăm mărgele colorate pe ață 

ca mirii inimă în inimă într-o taină

aprindem candele pe luciul lacului – un catran viu – 

deslușim spicele meticulos împletite ale întunericului. 

Ia-mi mâna în mâna ta Doamne

cum făcea mama în primii mei ani de școală

rupea paginile greșite din caietul cu spirale

scriam totul de la început

împreună 

Still feelin" blue

 

vis

eram în mers pe drumul zilelor fără ieșiri

prin trifoiul în formă de nori 

pe străzi cu nume greu de rostit

pe pragurile de jos ale amurgurilor

credeam că viața e mersul 

fără oprire copiii merg bătrânii merg și ei

iar sfinții tăi nu mai pot fi ajunși

auzi ce aud? vezi ce văd și eu? 

în piept șarpele-plâns 

dormim același somn

visăm același vis

Alessandro Scarlatti- Il giardino di rose (1707)

 

carte de poezie

Multumiri, Editura Cartea Romaneasca, Alina Neculachi et. co.

șansă

târziu pe la ceasul amărăciunii

spunea un clasic și nu reușesc să-mi amintesc mai departe

norii s-au domolit

lumina mai rezistă puțin arcuindu-se blând peste case

în paharul alungit din mâinile mele 

un cub de gheață se dă de câteva ori peste cap

apoi își arată sclipirea la suprafață

o cum se zbate

de parcă ar avea un viitor

firele de fum își urmează cărările însingurate

numai în visul tău existăm

și cu puțină șansă unul în altul