nu mai putem potrivi cioburile în sticlă
facem pași înapoi decorăm pereții peșterilor
suntem cuvinte așadar suntem liberi
înșirăm mărgele colorate pe ață
ca mirii inimă în inimă într-o taină
aprindem candele pe luciul lacului – un catran viu –
deslușim spicele meticulos împletite ale întunericului.
Ia-mi mâna în mâna ta Doamne
cum făcea mama în primii mei ani de școală
rupea paginile greșite din caietul cu spirale
scriam totul de la început
împreună
