"Ce zgomote înfricoşate...
Aud o inimă cum bate."
~Ion Pillat
e calmă seara o coroană fără nestemate
o floare uitată în fereastră
dar ce mai înseamnă o seară ce mai este o noapte?
uite-o cum se duce de parcă n-a fost niciodată
pământul soarbe cu o sete nebună vârtejurile de praf
ploile negre
cântecul grav căsuțele din vise
urmele de pași
împreună separate
când tăcem cine ascultă?
când plouă mărunt cine strigă mai lasă și pe mâine!
în ochi insule mici acoperite de ape
nimic in zare
ai milă Doamne de cei fără odihnă de cei fără glas
de cei fără brațe pentru un ultim dans
"De fiecare dintre noi se bucură și se întristează pământul întreg
ba chiar și toate cele de sub cer."
~ Origen, Omilii la Ieremia
nu-ți mai plânge sufletul tău rătăcit în casele de jos
vorbește-i așa cum i-ai vorbi unui străin
care nu înțelege cuvintele limbii tale
arată-i cerul chiar și atunci când se-ascunde sub ploaie
folosindu-te de semne și gesturi
învață-l să tacă. să se mire mult
arată-i cizmele cu noroaie pe tălpi
umplute cu pământ fertil
din care răsar narcisele cu gâturile subțiri
de argint
mai spune-i că viața e jumătate vis/ jumătate suspin
învață-l să ignore copacii înalți
umbrele lor dulci (cum le spunea Pușkin)
călătoriile în departe
"Look at me, Leonard
Look at me one last time"
~ Leonard Cohen
lucrurile acelea micuțe și vii cuvintele
se nasc cresc și dispar au ochi degete și vise
uneori plămânii cuvintelor se înnegresc
moartea e foarte aproape
noaptea poartă un chip anonim sub voaluri aprinse
cuvinte mlaștini cuvinte în cheia sol zâmbetele nomotivate
cuvinte copii. alicele albinelor harnice
mlădițele crude ale viței de vie
cuvintele bulevarde sanatorii muntele sfânt
încheietura mâinii tale
– un zeu rătăcit printre oameni –
cuvintele se scriu singure durerea stă pitită sub piele
să-ți umfle pieptul și ochii
să miște adierea blândă a vântului deasupra mormintelor
să mute firișoarele de lacrimi în piatră
în stâncă cât mai aproape de cer
cândva pământul se va topi
amintirile se vor împărți în fărâmituri mici
meteorit în meteorit
"You will be forgiven
if you preserve the love of the Good within you."
~Czeslaw Milosz
Alex și-a luat viața vara trecută
(am aflat ieri de la Richard)
de la umbre nu mai poți lua niciun strop de putere
dincolo de viață nicio adiere de vânt
șaua de îmblânzit timpul atârnă în gol
dincolo de patria ta iarba culcată la pământ
cerul – un leagăn cenușiu
dincolo de rana din inimă niciun cuvânt
liliacul pentru totdeauna înflorit
dimineața foarte devreme ascult concertul păsărilor-cardinal până își iau zborul
oamenii (spunea Doctor Angelicus) sunt câmpii irigate de inima celuilalt
iar ochiul vitrina unui magazin
care îl oferă pe Dumnezeu lumii.
cerul adună lumină pentru noi
îi trimitem la schimb pânze invizibile despre tristețe
despre trupurile noastre de apă sânge și vise
nu-mi fac iluzii paginile se suprapun se amestecă
cuvinte în loc de aripă țin morțiș să adaug și de la mine fără să înțeleg că tot de la Tine vine
