"Târziu pe la ceasul amărăciunii"
spunea un clasic
și nu reușesc să-mi amintesc mai departe.
Norii
s-au domolit
lumina mai rezistă puțin
arcuindu-se blând
peste case.
în paharul alungit
din mâinile mele
un cub de gheață
se dă de câteva ori peste cap
apoi își arată sclipirea
pe suprafața apei
O, cum se zbate
de parcă ar avea un viitor!
firele de fum
își urmează cărările însingurate.
Numai în visul Tău existăm
și, cu puțină șansă,
unul în altul
No comments:
Post a Comment