"târziu pe la ceasul amărăciunii' (spunea un clasic)
și nu reușesc să-mi amintesc mai departe
norii s-au domolit
seara se arcuiește blând peste case
în paharul alungit din mâinile mele
un cub de gheață se dă de câteva ori peste cap
apoi își arată sclipirea pe suprafața apei
ce zbatere crâncenă
de parcă ar avea un viitor
firele de fum ale caselor
își urmeză cărările însingurate
numai în visul Tău existăm
și cu puțină șansă
unul în altul
No comments:
Post a Comment