"Târziu pe la ceasul amărăciunii' ne spune un clasic
și nu reușesc să-mi amintesc ce era mai departe
norii s-au domolit
seara se arcuiește blând peste case
în paharul alungit din mâinile mele
un cub de gheață
se dă de câteva ori peste cap
apoi își arată sclipirea pe suprafața apei
o zbatere crâncenă
de parcă ar avea un viitor
în oglinda lui rece îmi văd chipul
ca o pâine albă
firele de fum ale caselor par să se-nalțe
să-și urmeze cărarea însingurată
numai în visul Tău existăm
și cu puțină șansă unul în altul
No comments:
Post a Comment