dinaintea tuturor erelor mă chemai
îți răspund Doamne
atât de târziu
eram în mers
pe drumul zilelor fără ieșiri
prin trifoiul în formă de nori
pe străzi
cu nume greu de rostit
pe pragurile de jos ale amurgurilor
credeam că viața e mersul
fără oprire copiii merg bătrânii merg și ei
iar sfinții Tăi cine să-i poată ajunge
auzi ce aud? vezi ce văd și eu?
din piept iese șarpele-plâns
doarme pe perna mea
visăm
același vis
No comments:
Post a Comment