cei ce plâng

misterul nopții e în tăcerea ei

ți s-a schimbat vocea 

buzele ți s-au oprit din cântat

pleoapele nu-ți mai ascund privirea 

când cauți urme de aripi 

pe pământul uscat

înspre necunoscut rătăcesti

ca într-o grădină fără sfârșit

de secole ne-a fost scris 

iar ce-a fost scris a rămas:

cei ce plâng să fie ca și cum n-ar plânge 

iar cei ce se bucură 

ca și cum nu s-ar bucura

inimile unora dintre noi sunt mai mari 

decât pâinea

mai încinse decât cărbunii în jar

în curând vom ști dacă din darul primit 

au făcut alt dar