cu degete de zăpadă îți ștergi ochii
după ce l-ai visat pe Dumnezeu cum visează oameni
piscul cerului ademenește păsările cu înaltul
cercuri perfecte trasându-le zborul
pe lacul ferestrei
literele scrise de mână unduiesc pe pagină -
siluete micuțe care se tot îndepărtează
de parcă pământul le-ar fi înșelat
batista neatinsă în șifonier
de la moartea mamei tale.
dincolo de zidurile caselor
linia orizontului într-o culoare incertă
abia de la singurătate încolo
ești cu adevărat cine ești
o simfonie
compusă pe loc de mintea ta
pentru celeste timpani
xilofon clopote
și marimbafon
No comments:
Post a Comment