merită să ne întrebăm
câte morți o precede
pe cea de pe urmă
merită să întrebăm
cine a golit poezia
de emoție
ce e un pian
fără tumultul suav de sub clape
omul fără sufletul lui - obiect rătăcit
în locurile în care ajunge când începe să plouă
fiecare anotimp își alege victimele
frunzele cu nervurile paralizate
sub tălpi nepăsătoare și miros greu de pământ
să ne întoarcem înainte de prima privire
când aveam doar amintirea
a ceea ce va veni
să ieșim în întâmpinarea
celuilalt
nu doar să trecem pe-acolo
de ce în unele nopți fulgerele sfâșie
cerul și coșul pieptului
merită să întrebăm
cuvintele nu vindecă nimic
zeii clipesc
pământul încă se mișcă
No comments:
Post a Comment