merită să ne întrebăm câte morți o precede
pe cea de pe urmă
merită să întrebăm cine a golit poezia
de emoție
ce e un pian fără tumultul suav de sub clape
omul fără sufletul lui - obiect rătăcit
în locurile în care ajunge când începe să plouă
fiecare anotimp își alege victimele
frunzele cu nervurile paralizate
sub tălpi nepăsătoare
și miros greu de pământ
să ne întoarcem înainte de prima privire
când aveam doar amintirea a ceea ce va veni
să ieșim în întâmpinarea celuilalt
nu doar să trecem pe-acolo
de ce în unele nopți fulgerele sfâșie
cerul și coșul pieptului merită să ne întrebăm
cuvintele nu vindecă nimic
zeii clipesc
pământul se clatină
No comments:
Post a Comment