cât de mult ne place mirosul
toamnei
haina ei stropită de ploaie
mirodeniile picante
razele soarelui umbrele peste ochii
caselor
roua stârnind un tremur ușor petalelor
de lisianthus
vocea prietenului neobosita lui
iertare
jocurile de oglinzi
lacrimile care nu mai pot fi recuperate
întoarcerile acasă așternuturile albe
rafturile pline de cărți și miile lor
de brațe
care ne ridică și ne leagănă
când ziua se scurtează
când tăcerea toarce pe pagină
când pământul se zdruncină
luându-ne ce-ar fi putut să mai lase
No comments:
Post a Comment