zgomotul e viață
tăcerea e memorie.
în unele zile atunci când se întâmplă
să plouă mult
și se trăiește cu încetinitorul
te întorci în locul acela
în care cineva a ascuns de tine lumina
razele palide ale lunii care ar fi putut
rămâne inerte
au învăluit marginile sufletului tău
schimbându-l pentru totdeauna.
ești încă aici
se văd clar zilele
& nopțile care-au trecut în fugă
cântecele de leagăn în camera de sus
șezlongurile
vocile tremurul mâinilor
emoțiile care nu vor fi șterse
balansul între două lumi
visele care nu se opresc
