toți anii care ne-au fost dați și n-am știut
ce să facem cu ei cu noi
ori cum să ne conturăm tandru umbrele
s-a pornit o furtună
(obligatoriu cu piatră)
continui să-mi spun tot ce ți-aș spune ție
așa cum fac oamenii singuri
impresii despre ultima carte
frânturi de conversații
un tip cu un chip extrem de banal
e întrebat dacă n-ar vrea să participe
la un studiu de cercetare
cineva pretinde că e în posesia prețioasă
a câtorva fire de păr din capul lui Beethoven
studiul ar fi trebuit să explice
proveniența acelui ritm
de neegalat
încă o minciună originală își încolăcește tentaculele
în jurul unui visător incurabil
furtuna s-a oprit brusc
protuberanța luminii ne va face s-o vrem și mâine
tristețea ar putea face din cer o pânză
din pânză o carte
din carte o grămăjoară de scrum fierbinte
la marginea unui oraș adormit
