aș putea să stau trează noapte de noapte
și nimeni n-ar sosi
pisica m-ar privi atentă
așa cum face în ultima vreme
a forța poezia e totuna cu a stoarce norii
de ploaie
a te naște nedorit de niciunul dintre părinți
a cocheta cu diavolul hazliu
a te trezi în viața altcuiva
neiubit
mătușa iulia sora tatălui meu avea vârsta mea
când ne-a spus ne revedem pe partea cealaltă
femeile au pus-o pe masa aceea lungă
din lemn lăcuit
au spălat-o de viață și i-au pus haine de drum
am închis ochii puteam auzi cum curgeau râurile și fluviile
pe care nu le-am văzut niciodată
deasupra
dedesubt
respiram cu întreruperi
respiram pe rând
bunicul se lupta cu niște lacrimi
nu știa ce să facă cu mâinile lui
nu știa cum să se descurce
cu sufletul lui
apele curgeau fără oprire pe ritmul unui jazz improvizat
iar noi rămâneam singuri
mai singuri ca niciodată
murmurând
