.plouă
.de două zile plouă fără oprire
.sunt vinovată de lipsa soarelui
.sunt vinovată pentru fiecare clipă
în care nu am iubit destul
și pentru sfârșitul brusc
al copilăriei mele (demult)
.doi melci urcă cu greu
pe trunchiul unui copac
în căutarea unei guri de cer
și nu poți să nu te intebi
câte vietăți mai adăpostește
.aud câteva șoapte
fac doi pași înapoi
? ce știu eu despre fericire ce știu eu
despre inimile fragile despre destin
.încerc să-mi amintesc
unde dădea ușa din vis
și câte camere au rămas mai departe
în beznă
.știu că stelele sunt niște fructe micuțe
fără niciun gust
.întunericul își trage rădăcinile grele
de sub case
și le înghite pe rând
.așadar iarăși noapte. vânt.
.încerc să-i recunosc vocea
șuierul ascuțit ca marginea unui cub de gheață
.în mijlocul pieptului rotițele unei jucării
se pun în mișcare de parc-ar naște un suspin
apoi liniște
.liniște
stropii de ploaie împușcă în continuare
iarba uscată
străzile golite de oameni
de râsetele lor
de minciuni
