dimineața foarte devreme
dacă lemnul terasei e gol
își întorc ciocurile lor micuțe
spre fereastra aceea din zid
cineva trăia în spatele ei &
obișnuia să rupă în bucăți resturi
de pâine uscată
ca un joc de cărți
pentru o singură pereche de mâini
cu linii scurte adânci
și venele bombate
în forma unei litere.
fiecare picătură de sânge
moștenirea unei dureri
gata să-și ia rămas bun
în stil clasic
