stai jos

instalația sofisticată de ceață de deasupra zgârie-norilor
ascunde fuga grăbită a ultimilor îngeri
adormiți & uitați în urmă
de ceilalți

dintr-o singură privire
schițez noile margini ale aceluiași vis obsedant
în spatele unei curți mari cu porți sculptate din lemn reciclat

irealul se autodistruge
over and over again
o zi senină stă să apară
să albească hamacurile sub care gem câteva frunze din toamna trecută
-un peisaj trist ca un magazin de vechituri pe unde nimeni nu trece-

câinii-s în lanț
eu contabilizez minute
ăsta nu e începutul și nici sfârșitul
stai jos îmi spun
aici n-a rămas decât sângele uscat pe pansamente & arme
a celor care-au plecat și urmele lacrimilor

poate dacă m-aș fi trezit mai devreme