niște lucruri

mă împiedic de obiecte

ele sunt acolo unde trebuie să fie
eu stau în calea lor

după jaluzele soarele 

în jocul lui de-a v-ați ascunselea

lucrurile 
au moștenit tristețea fabricilor.

nu plâng 
nu se lovesc de pereți 

ies din casă. cine se va ruga pentru mine la zeul norilor?

strada geme trec de umerii ei lați
o las tot mai în urmă.