mozaic

de ce trăim aici în orașul ăsta
de parcă am merita ceva
timpul îndulcit cu arome precum o vată pe băț
ni se lipește de buze de față
nu mai putem fluiera
am fi putut ofta împreună cu pietrele presate
în mozaicul decorativ
dacă cineva nu s-ar fi jucat cu noi
și nu ne-ar fi îmbrâncit prin încăperi reci
de unde privim în gol
până se face lumina mătase
cât mai departe unul de celălalt
să nu otrăvim tot ce atingem
urechile ciulite la zgomotul de mașini mașinării
și povești
diferite de poveștile alor noștri
care-au crezut
că trebuie să ne învețe
să credem și noi că până și iubirea-i reciclabilă

(imagine: friedensreich hundertwasser-red streets)