trăim pentru o singură viață
ridicăm case pe pământ ieftin
departe de ceilalți
nu clipesc
să nu schimb ceva din mersul lumii
din destinul unui singur fir de iarbă
pot ierta nu doar câinele care mă mușcă
cât și culoarea aprinsă a prafului din sângele meu
îmi îndrept mâinile în sus ca un turn vechi de apă
ca o lampă întoarsă
trecutul e un foșnet de pagină
un țiuit constant în urechi
cuvintele nu ne mai caută
umbrele își urmează umbrele lor
fără spaimă
No comments:
Post a Comment