mă fac nevăzută în lumina albastră
a sfârșitului de august
cineva aplaudă aș putea fi chiar eu cea care bate
nervos din palme
poezia trebuie să aștepte
nu va aștepta.
nu suntem pregătiți pentru ceea ce va veni
achiziționăm încălțăminte pentru alergat
tablouri cu pânzele goale sub sticla curată
am mai adunat
câteva viniluri de colecție
cu Tom Baxter Imelda May
Elvis și Bach
firișoarele de sânge intacte
sub pielea nebronzată
creierul încă sănătos
inima ar mai avea nevoie de ceva
dar la ce-i bun un înger care tot moare
și tot învie
ba în cer ba pe pământ
noapte de noapte plouă
îmi desfac scaunul pliant
privesc ploaia
cum cade peste fantoma palidă a felinarului din stradă
las telefonul pe hol
într-un coșuleț din nuiele pătrat. adorm
cu gândul la ploaia care nu se mai oprește
ca un robinet stricat
No comments:
Post a Comment