If only I could collapse like an old dress
~ Ingeborg Bachmann
aș putea descrie acum aerul dulceag
de după ploaie
însă nu sunt decât o picătură din apa
care hrănește pământul
aș putea reda suntele
magice care însoțesc lumina
însă cineva a oprit muzica
ceva îmi apasă umerii
(propun ca de azi înainte să nu-i mai spunem tristețe)
undeva în apropiere
o macara ridică o altă macara
apoi îi dă drumul brusc
zgomotul fierului zgâlțâie copacii din rădăcini
vecinii își mută mobila în casa lor nouă
a câta viață va începe de mâine?
stau foarte aproape de fereastră
țin o carte în mâini
toate paginile par scrise de mine
cum a reușit să-mi citească gândurile?
voi mai rămâne aici pentru încă puțin
voi asculta pașii mei timizi pe sub ușă
& bătăile inimii
cum se întrec cu secundele
