din ce-mi aduc eu aminte
în vise luptăm cu toată puterea
pentru a supraviețui într-o formă sau alta
fără să oscilăm între dorința de a trăi sau a muri
o mașină de epocă scufundată într-un lac adânc
scara de fier în spirală
sala de cinematograf cu pereții de catifea
în care încă se aude zgomotul proiectorului
micuța cascadă din spatele grădinii însorite
nucul bătrân
de inima căruia atârnă o hintă goală
sunt câteva dintre imaginile
care se repetă atunci când închid ochii
un joc pe care-l practic din copilărie
întinsă pe spate
cu fața ascunsă sub palme
hai încearcă și tu
să putem schimba impresii
despre lumina care dispare ca prin magie
ce trist. să poți povesti o viață
în numai zece cuvinte
spunea Maurice Blanchot
cu prea mare ușurătate
și-a mai spus prin gura unuia
din personajele sale
"But I did not love that woman.
She killed herself a few years letter"
zece cuvinte. alese cu grijă.
dar restul gândurilor ascunse?
toate străzile pe care ai locuit
cu numerele lor exacte de casă
călătoriile amânate
brațele desfăcute în așteptarea altor brațe
norii eleganți și cerul cu toate ale sale
lalelele din vaza micuță de pe masă
pisica domesticită la picioare tale
cărțile de pe noptieră cărțile sufocate pe rafturi
oamenii care te-au însoțit —
rămași în urmă
cu mâinile la ochi
privind depărtările
