*

moartea a ajuns răspândită din ecran în ecran 

fără sunet de fanfare 

atâta tristețe în jur de simți ziua asta

ca pe un pod pe care-l treci fiindcă n-ai încotro 

și tocmai cu tine se surpă

viața e posibilă numai în spatele casei tale

unde-i betonul crăpat

de-acolo ies câteva firișoare de iarbă 

două legături de buruieni 

și-o jumătate de păpădie

copiii sunt foarte ocupați 

să salveze o gânganie  

de care ți-e scârbă

o urcă pe-un băț lung 

și-l țin îndreptat 

către soare