cântec

îmi place să te citesc în liniște 

buzele mi se mișcă de parc-ar cânta 
un cântec trist
 
clădirile înalte se înclină vântul își ia zilele și se duce
un om în genunchi își cere iertare 
și iese din vis
 
de mine niciodată nu mi-a fost dor e păcat 
să aruncăm pâinea pe jos  
s-o călcăm în picioare mai bine împarte
 
resturile păsărilor îți vor răsplăti
vor ciripi la fereastra ta încă o primăvară
buzele tuturor femeilor citindu-te
parc-ar cânta