au înflorit încă o dată copacii
coridoarele văzduhului
sunt inundate de muzică
pământul "piatra norocoasă"
a lui Dumnezeu (spune poetul)
e înroșit de la oxidul de fier.
strigătul din sânge nu vine din glas
un drum greu de urcat
plin de bruși noduri și praf
gura deschisă o rană
care nici nu doare
nici nu se vindecă
Ecaterina de Siena
l-a întâlnit pe Dumnezeu într-o peșteră
când avea doar șase ani
iertarea (ne spune sfânta)
e mai sigură
decât însăși faptul că existăm.
soarele de foarte sus
va arde din nou iarba
câmpiile se vor retrage către oceane
îmi repet că nu-mi mai doresc nimic
ca să mi se îndeplinească
nimic nu se pierde aici
fără să se câștige în cer
unde atâta iubire ne-așteaptă
No comments:
Post a Comment