seeing in the dark

o lampă albastră înghite orașul

aici sunt acasă. aici nimic nu doare

câte-un sunet din copilărie abia mai răzbate

amintirile nu se mai întorc 

din insulele lor îndepărtate

eram prinși în cuvinte mari 

mai grele ca orele 

în care aștepți promisiunea unei alte vieți

doar vântul sufla mai trecea un minut

adormeam.

în locul nostru luptau visele. gândeau 

pentru noi 

ne făceau să ne pierdem balansul

ne înălțau inimile ca pe niște zmee

 

!câtă ruină să scrii despre vise

aici nu mai pândim nodurile de lumină

printre ramuri

iubirea nu mai poartă numele tău

aici nu e nimeni 

nimeni în toată această moarte – 

a noastră