alb

      If you are suffering any kind 

      of pain, stay near this door. Open it

       Rumi

fără semnele inimii 

drumul Damascului va rămâne pentru totdeauna închis 

soarele-i stins sub o ceață lăptoasă 

pășesc pe urmele cuiva pe care nu-l recunosc

printre crengi moarte se zărește pielea lunii 

palidă și vie. cine-o spală? 

cine-o îmbracă în strai de lumină?

cine-o mângâie când tremură de frică?

din măduva unei aripi rupte 

crește singurătatea ca un monstru timid 

te caut unde limbajul e desfăcut în bucăți 

tăcerea împinge albul ochilor dincolo de os 

vocea stă pitită în casa vocii ca într-o colivie 

de acolo nu mai e nimic de văzut

te caut prin locuri în care nimeni nu-și mai amintește 

cât de bine era când oamenii știau să respire

vrei să povestești nu-i nimeni să se mire 

nu-i cine să plângă împreună cu tine 

paharul stă gol pe masă

vrei să suspini ești doar umbră 

iar umbra - se știe - nici brațe nu are

destul de departe necunoscutul 

își exersează puterea

de-a se întinde spre infinit

nu există formule pentru rugăciune 

zăpada nu se așterne

visele îngheață pe pleoapa închisă